Firma dumneavoastra se indreapta spre insolventa? Semnele si optiunile pe care le aveti

Ce inseamna, juridic, insolventa

Potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, o firma este in insolventa atunci cand nu are suficienti bani disponibili pentru a plati datoriile certe, lichide si exigibile, adica datoriile clare, cu valoare determinata si ajunse la scadenta. Nu conteaza cat valoreaza bunurile firmei: o societate cu cladiri si utilaje poate fi in insolventa daca nu are lichiditati pentru plati.

Legea face si o distinctie importanta. Insolventa este vadita (prezumata) cand datoriile raman neplatite o anumita perioada dupa scadenta. Insolventa este iminenta cand se poate dovedi ca firma nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile pe care le va avea la dispozitie atunci.

Semne de alarma pe care nu trebuie sa le ignorati

Insolventa apare rareori peste noapte. De cele mai multe ori, semnalele exista cu luni inainte:

• platiti furnizorii tot mai tarziu si renegociati constant termenele;
• amanati plata obligatiilor la bugetul de stat sau a salariilor;
• conturile sunt poprite ori primiti somatii de la executori sau de la ANAF;
• folositi credite noi sau bani de la asociati doar pentru a acoperi datorii vechi;
• pierderile se repeta de la un an la altul, iar capitalurile proprii scad;
• pierdeti clienti importanti fara a avea o alternativa realista.

Optiunile disponibile

Concordatul preventiv este un instrument pentru firmele aflate in dificultate financiara, dar care nu au ajuns inca in insolventa. Firma propune creditorilor un plan de redresare, cu reduceri sau esalonari ale datoriilor, iar daca planul este acceptat de majoritatea prevazuta de lege si omologat de judecatorul-sindic, se aplica si creditorilor care nu au fost de acord. Avantajul este ca firma isi pastreaza conducerea si evita stigmatul insolventei. Legea mai prevede si mandatul ad-hoc, o negociere confidentiala cu creditorii prin intermediul unui mandatar.

Reorganizarea judiciara are loc dupa deschiderea procedurii de insolventa. Activitatea continua pe baza unui plan, aprobat de creditori si confirmat de judecatorul-sindic, care stabileste cum si in ce perioada vor fi platite datoriile. Pe durata procedurii, executarile silite impotriva firmei se suspenda de regula, ceea ce ii ofera firmei un ragaz pentru redresare.

Falimentul este procedura prin care bunurile firmei se vand, iar sumele obtinute se distribuie creditorilor in ordinea stabilita de lege, dupa care societatea este radiata. Se ajunge aici cand redresarea nu mai este posibila sau cand planul de reorganizare esueaza.

Alegerea intre aceste variante depinde de raspunsul la cateva intrebari concrete: daca firma mai are o activitate de baza profitabila, daca exista clienti si contracte care pot fi pastrate, daca principalii creditori sunt dispusi sa negocieze si cat de mare este datoria fata de valoarea afacerii. Un raspuns sincer la aceste intrebari, sprijinit pe cifre reale, arata de cele mai multe ori care este calea realista.

Obligatia administratorului de a cere deschiderea procedurii

Legea nr. 85/2014 prevede, la art. 66, ca debitorul aflat in insolventa este obligat sa ceara tribunalului deschiderea procedurii in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. Cererea se depune impreuna cu documentele prevazute de lege, printre care situatiile financiare, lista bunurilor si lista creditorilor.

Intarzierea are consecinte. Introducerea cererii cu o intarziere semnificativa fata de termenul legal poate constitui chiar infractiunea de bancruta simpla, prevazuta de Codul penal. De aceea, o analiza onesta a situatiei financiare, facuta din timp, este in interesul administratorului.

Raspunderea personala a administratorului (art. 169)

Conform art. 169 din Legea nr. 85/2014, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul firmei sa fie suportata personal de membrii organelor de conducere care au contribuit prin anumite fapte la ajungerea firmei in insolventa. Printre acestea se numara folosirea bunurilor firmei in interes propriu, tinerea unei contabilitati fictive sau disparitia documentelor contabile, deturnarea de active si continuarea unei activitati care ducea vadit la incetarea platilor.

Raspunderea nu este automata. Trebuie dovedita fapta, legatura ei cu insolventa si existenta prejudiciului. Totusi, un administrator care documenteaza deciziile, tine contabilitatea in ordine si actioneaza la timp are o pozitie mult mai buna intr-o astfel de procedura.

Pentru a va proteja, pastrati evidenta deciziilor importante si a motivelor pentru care au fost luate, evitati platile preferentiale catre firme sau persoane apropiate si nu transferati bunuri din firma in perioada dificila. Astfel de operatiuni pot fi analizate ulterior de administratorul judiciar sau de lichidator si pot fi chiar anulate.

Informatiile de mai sus sunt generale. Fiecare situatie financiara este diferita si necesita o analiza individuala inainte de a alege una dintre proceduri.

Articolul are caracter informativ si nu reprezinta consultanta juridica. Pentru o analiza a situatiei dumneavoastra concrete, contactati un avocat.